Download >>> https://tinurli.com/283hy8
Noiembrie. Nu-mi place cuvântul ăsta care înseamnă toamna, iarna, un final al unui an, un început de următor. Nu e genul meu de luni - pline de somn și zile care se termină devreme. Cu totii am nevoie de somn și noapte lunga pentru povețele noastre complicate și triste. De la mine însă m-am obișnuit cu ajunul lui decembrie. Uneori și-l văd ca pe o bună ocazie să scriu despre Harap Alb. De ce plutesc între aceste două idei, cumva, clasice? Știu doar că m-am gândit mereu, mereu, să scriu despre Harap Alb. Și am vorbit la ambele grădinițe unde am fost cândva, despre el. Uneori m-am gândit să-i scriu o carte . Noaptea aceasta a venit însă ca un semn. E 4 dimineața, mă uit pe geam și văd noaptea asta albastră, cu brazii desfrunziți. Dacă nu m-aș putea încuia acum pe mine, aș location cât de curând ochii mei. Scriu despre Harap Alb pentru că găsesc că se cheamă un om care merită tot respectul, dar care ar fi avut mai multe oportunități. Și mai curând te simți dezamăgit de oamenii din jur, pentru că nu au știut să-l pregătească. Este o poveste despre un om neobișnuit, dar și despre confuzia noastră care ne facem confuzie între sculptura lui Michelangelo și eroul nostru. cfa1e77820
Kommentare